De când e cerul limpede nu m-am uitat la cer;
n-am numărat firele de vrajă din stea,
nici coarnele lunii de după gara veche.
E mult de-atunci;
îmi fug peste drum
lilieci în răsuflarea amurgului.
Răcoare de seară așteptând un ceas nou,
al nopții care naște vremea de-a fi.
July 23, 2015 at 13:36 |
SPLENDID… fusei tentata s-o traduc în franceza si-n engleza, da’ m-abtinui… 😉
LikeLike