De când…

De când e cerul limpede nu m-am uitat la cer;
n-am numărat firele de vrajă din stea,
nici coarnele lunii de după gara veche.
E mult de-atunci;
îmi fug peste drum
lilieci în răsuflarea amurgului.
Răcoare de seară așteptând un ceas nou,
al nopții care naște vremea de-a fi.

Advertisements