Clipirea

Gura peștelui stătea să mă înghită;
dar s-a prelins încet,
ca mierea dintr-o lingură.

Am vrut să plec apoi, dar
nu mă mai vedeam nicăieri,
nici nu mă simțeam în carne și oase;
și totuși clipeam din pleoape.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: