Ce tineri eram.
Scriam împreună, neobosit,
pe coama câte unui val de mare; credeam cu toții
că va avea cineva grijă de el
să nu se spargă de țărm.
Ce tineri eram clădind iluzii una peste alta,
fiecare din ele mai grea ca o cărămidă.
Mai ții minte ce sus eram?
deasupra orașului aruncam rotocoale de nori, ca pe bulgării de zăpadă.
Loviți erau unii și visau același vis,
aceeași clipă limpede a iernii albastre.
Cu mâinile în buzunare fiecare e singur acum; te-ntrebi
ce-a fost în afară de viața pierdută;
ce i-a lipsit acelui zmeu de hârtie
prea lesne sfâșiat de vânturi.
Advertisements
June 12, 2015 at 22:27 |
Să știi că, indiferent dacă arunci cu roșii sau cu ouă în mine, eu tot admir avântul acela lipsit de prudență al zmeului de hartie. O fi zdrențuit și nefuncțional acum, dar măcar a fost o zi vultur… 😉
LikeLiked by 1 person
June 12, 2015 at 23:30 |
Atât de ușor se calcă o floare în picioare; uneori chiar în cele proprii.
Floarea asta n-a lăsat pe nimeni indiferent; doar că unii au crezut că e doar un vis și au ignorat-o când s-au întors la ”realitate”. Ea era perfect reală. Unii, însă, pur și simplu nu pot trăi într-o lume mai bună. O refuză.
Aici sunt reproșuri și, când reproșezi ceva cuiva, e vorba de obicei de lucruri pe care le-ai făcut și tu și ți le treci cu vederea.
Ce a fost frumos am scris în versuri. Aici e proză și destul de urâtă.
Să arunc cu roșii sau cu ouă? știu cât de greu crește un fir de roșie, ce să mai zic de chinul găinii.
LikeLiked by 1 person
June 13, 2015 at 09:16 |
Majoritatea spunem “ce tineri eram”… oare cand vom gasi forta aia dinauntru ca sa spunem (simtim/fim) “ce tineri suntem”?
LikeLike
June 13, 2015 at 12:40 |
Cândva am spus-o. Încă nu pierdusem nimic.
LikeLiked by 1 person
June 13, 2015 at 13:12
cred ca e… repetabila, dar pentru asta e nevoie de o supradoza de optimism
LikeLike
June 13, 2015 at 15:36
Da, dar e o diferență de exemplu între ”nou” și ”ca nou” 🙂
LikeLike
July 2, 2015 at 03:40 |
Sunt uluit de frumusețea liricului dvs!
LikeLike
July 2, 2015 at 08:02 |
Acele rânduri s-au născut din sentimentul unei înfrângeri. Așa e oare poezia?
Nu știu cât de scriitor sau poet sunt eu; dar dvs., fără îndoială, sunteți. Vă mulțumesc pentru aceste prea elogioase cuvinte.
LikeLike