Pădurea ghionoaiei

Se auzea ghionoaia sfredelind în amiază
și strigătul ei lovit de frunze.

Apoi toate au tăcut, ca o clipă,
când a intrat în
cealaltă lume a pădurii.
Am simțit și eu
lumina trecând printre filele întoarse.

Advertisements

3 Responses to “Pădurea ghionoaiei”

  1. Mugur Says:

    Fără cuvinte mă-ntorc către tine,
    căci lumea pădurii frumos mi-ai descris,
    cu păsări ce poartă prin lume destine,
    cu gânduri spre-acel minunat paradis!

    Like

    • Nautilus Says:

      Mulțumesc, Mugur! Pădurea va rămâne mereu undeva în sufletul omului.

      Eu aș dori să o văd mai des pe dealuri și câmpii, de unde a fost mai mult decât decimată. Mai ales pădurea de stejar, tocmai ea, în lumina și umbra căreia strămoșii noștri și-au plămădit credințele, miturile, basmele și legendele.

      Like

      • Mugur Says:

        Pădurea este, ea însăși, un adevărat univers. Ca popor, pădurea este cea care ne-a ajutat să creștem și să devenim ceea ce suntem astăzi! Oare de aceea se încercă despăduririle?

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: