Neliniștea

( Doar nu liniștea e cea care te trezește dimineața. )

Neliniștea, ca un corp străin în ochi; un fragment de meteor din materia altui sistem solar, înotând ca un pește în cornee, imposibil de scos. O fiară temătoare care bântuie prin toate încăperile tale; a ajuns prizoniera lor și nu știi să o eliberezi. Adormi în fotoliu și nu poți să nu o auzi prin ziduri, zbătându-se și zgâriind pereții.

Advertisements

6 Responses to “Neliniștea”

  1. anna c. ronescu Says:

    Dacă am elibera prea uşor “fiara” n-am ajunge pe “drumul neted” din postul anterior?

    Like

  2. cristinalincu Says:

    nelinistea merge la brat cu frica

    Like

    • Nautilus Says:

      Au o relație neclară.

      Frica e cert legată de conservare, în regnul animal. Mi-am adus aminte de un gâscan căruia în mod cert nu îi era frică de mine 🙂 Habar nu avea că pot, de exemplu, să-i rup gâtul cu o mână. L-am luat de o aripă și l-am aruncat cât colo; s-a întors la luptă. Dacă îmi era foame, conflictul se încheia repede.

      Like

    • Nautilus Says:

      Neliniștea e o stare în care ”lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie” și cumva ireparabilă pe deasupra, ca o pată pe care o ștergi dintr-un loc și apare în altul. Un dezacord parțial și perpetuu.
      Nu e neapărat nevoie să-ți fie frică; poate să-ți fie și dor.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: