Comentând

Îmi pare rău că trebuie să fac aici loc acestui articol ”de bucătărie”. Dar…

De câțiva ani mă ocup din când în când cu scrisul pe adresele altora. Comentez și eu, când se poate.
Nu se poate mereu; există cel puțin patru persoane ”virtuale” care mi-au șters comentarii. Desigur, e dreptul tău să lași drept la replică doar atunci când îți convine. E dreptul tău să faci ce vrei cu cuvintele pe care ți le-a lăsat altcineva; doar că nu ți le-a lăsat doar ție. Dacă era așa, îți scria în privat. E corect să trunchiezi mesajul cuiva fără să menționezi asta?

De prisos să spun că nu am lăsat niciodată vreun comentariu ofensator, ci doar în limitele unei polemici rezonabile, civilizate și -chiar dacă oamenii nu au priceput asta- cordiale, vorba lui Paler.
Nu știu dacă voi șterge vreodată un comentariu; probabil că da. Însă îi voi da întotdeauna autorului un fel de avertisment sau preaviz. Voi spune cititorilor când anume a încetat discuția prin decizia mea.

Desigur, majoritatea scrierilor ajung la gunoi; câtă vreme voi avea însă un loc de scris, nu voi arunca la gunoi nimic.
Din când în când vine oricum un val și șterge urmele din nisip. Rămâne doar ceva ascuns, imperceptibil în marele cântec al apei.

Advertisements

4 Responses to “Comentând”

  1. anna c. ronescu Says:

    Ele (“persoanele”) au avut de pierdut…

    Like

    • Nautilus Says:

      De obicei câștigul e însoțit de o pierdere, nu? 🙂 Uneori o numim ”investiție”.
      Dar trebuie o oarecare atenție în aceste rațiuni economice.

      Like

  2. Mélanie Says:

    @”E corect să trunchiezi mesajul cuiva fără să menționezi asta?” –
    Nautilus, sigur ca nu-i corect, nici politicos – chestie de bun-simt elementar… deci te-nteleg perfect… o singura “bloghera”(din România) a procedat “asa” dupa ce-am detectat-o ca plagia la greu – far’ sa puna ghilimele si/sau sa precizeze autoru’… 😀

    voi cita o prietena houstoniana si te las sa tragi concluziile de rigoare:”take me, accept me or leave me, but remember this: if you leave me, it’s gonna be your loss, not mine!” 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Ca ființă rațională, nu prea am de unde să știu ce au oamenii în cap. Până la urmă, o ”persoană virtuală” e o înșiruire de semne și imagini; mai rău, de 0 și 1. Sperăm mereu să fie mai mult de-atât, dar am putea rămâne doar cu speranța.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: