Câinele

Ești primul câine pe care
îl mângâi
(la anii mei
nimeni n-ar crede asta; azi toată lumea
mângâie câini).

N-ai vrut să-nveți singurătatea. E-atâta încăpățânare
în ochii tăi calzi, repetentule; mai mare decât
povara mea de-a fi.
De parc-ai vrea să lipești cu limba orice rană,
orice frângere a sinei,
să-mi faci o lume rotundă, ca un cuib pe dinăuntru.

Și-atât de greu mi-ar fi lângă tine,
ca unui om rău care
nu mai poate să uite nimic,
dacă n-ar fi doar o părere, câine de pluș chinezesc
cu ochi de plastic.

Advertisements

5 Responses to “Câinele”

  1. anna c. ronescu Says:

    Foarte frumoasă poezia. Îmi place mult strofa a doua, ea singură un poem

    Like

  2. anna c. ronescu Says:

    Scuze pentru exprimarea pleonastică. Aș fi recunoscătoare dacă ați șterge tot ce am scris după “poem”.

    Like

  3. Mélanie Says:

    @”azi toată lumea mângâie câini.” – iubesc toate animalele, cu o slabiciune pentru… feline, însa mângâi si catei… 🙂
    * * *
    n-am avut si n-am vazut înca vreun “câine de pluș chinezesc cu ochi de plastic.” sau alte animale “plastificate”… 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Fiu-meu are multe (din punctul meu de vedere 🙂 ) jucării de pluș. Una din ele, un câine (firește), mi-a inspirat rândurile de mai sus. Ca majoritatea jucăriilor de pluș, are o etichetă cu ”made in China”.

      Dacă e să am vreo ”slăbiciune” pt. animale de apartament, probabil că ar fi peștii și păsările. Prevăd ziua când fiul meu îmi va cere un câine adevărat :); și nu avem prea multe camere.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: