Învierea

Pentru că timpul e atât de aproape de noi.

Al Phagora

Pentru prima dată în viaţă, m-am dus în noaptea Învierii la biserica din cartier.
Când am coborât treptele bisericii, m-a uimit strada plină de oameni şi lumânări aprinse; în satul bunicilor mei nu puteam să văd aşa ceva. În întuneric şi ploaie rară, un lac uriaş de lumini pâlpâind una lângă alta, oprind drumul maşinilor şi întinzându-se cât puteam cuprinde cu vederea, pe străzile lăturalnice şi la balcoanele blocurilor.

Între chipuri de oameni cunoscuţi din viaţa de zi cu zi, m-am simţit ca şi când aş fi privit de aproape fiinţe supranaturale, venite din lumea duhurilor. Am avut întâia oară revelaţia acestei divine stranietăţi a oamenilor; şi sper să nu o uit, ori de câte ori îi voi mai privi.
Oameni mergând pe asfalt, în aceleaşi ţarcuri informe în care îşi duc viaţa; dar materia din care ne sunt făcute închisorile vibrează uneori şi, dincolo de informităţile chinuite la care…

View original post 50 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: