La capătul fiecărui
vers te oprești
și-aștepți încă unul ce răsare
aproape din același loc.
De parcă răsăritul
s-ar lega nemijlocit de apus
ca în nopțile verii polare.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Al Phagora 
March 12, 2015 at 10:26 |
traducere libera si rapida… 🙂
au bout de chaque vers
tu t’arrêtes
en attendant un autre
qui se lève au même endroit…
comme si le lever du soleil
se liait tout droit au crépuscule
pendant les nuits de l’été polaire…
* * *
at the end of each line
you stop over
waiting for another one
to show up from the same spot…
as if the sunrise
had been directly connected to dusk
during the polar summer nights…
LikeLike
March 13, 2015 at 00:03 |
Mulțumesc cu emoție încă o dată 🙂
Am fost genul de elev care învață greu limbile străine (deși îi plac), doar cu franceza mi-a fost mai ușor.
LikeLike
March 13, 2015 at 14:58 |
avec joie et avec plaisir… amicalement, Mélanie NB
* * *
P.S. am fost întrebata daca “NB” = nota bene… NU! 🙂
LikeLike
March 13, 2015 at 00:19 |
P.S. despre cele două limbi în care scrieți, un mic articol compus de aceeași persoană fizică de pe-aici 🙂
http://amintiri-din-cretacic.blogspot.ro/2012/04/declasare.html
LikeLike
March 13, 2015 at 14:55 |
excelent articol, Nautilus… merci! 🙂
* * *
@”Nu trebuie să-ţi placă poporul francez ca să-ţi placă franceza; nici regilor Angliei, deşi vorbitori de franceză, nu le prea plăceau francezii.” – exact, corect, real si logic… 🙂 mi-a placut replica-întrebare data donsoarei care habar n-avea cine-i autoru’ Statuii Libertatii… 😉 merci-bis! 🙂
LikeLike
March 13, 2015 at 15:41
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri! unora le vine chiar greu să creadă că articolele de la ”Amintiri din Cretacic” și cele de aici au fost tastate de același om, uneori chiar de la aceeași tastatură 🙂
Cu don’șoara nu am rezonat întotdeauna, dar de obicei scrie mai bine decât toată generația ei .ro. Nu e tocmai genul meu de prozator, dar merită citită, măcar uneori.
LikeLike