Ferestrele se închid

Eminescu e desuet, iar Caragiale actual și reiterat. Pe vremuri Alecsandri era poetul laureat al nației; când eram în clasa a 9-a mi s-a spus că partea ”cea mai rezistentă” din opera lui e proza. Nu știu cât de mult îi plac cititorului de azi versurile lui Virgiliu sau Ovidiu, dar foarte probabil l-ar delecta Satyriconul lui Petronius (tot de actualitate, zic eu). E foarte greu să simți poezia Iliadei sau Odiseei; în schimb e ușor pentru oricine să înțeleagă fabulele lui Esop, de actualitate și ele.

Pare că poezia, departe de a rămâne fixată în vreo conștiință eternă a umanității, e cel mai repede uitată. Frumusețea ei rămâne, dar nu va mai fi niciodată înțeleasă, trăită așa cum a fost în epoca în care s-a născut. Aluviunile timpului se depun peste ea și îi ascund armonia. E ca o fereastră pe care o putem șterge de praf (lumina continuă să treacă, mai mult sau mai puțin, prin ea), dar nu o vom mai putea deschide niciodată. Trist și ciudat pentru ceva menit să treacă dincolo de timp.

Orice poem e o victorie asupra timpului; se înscrie în eternitate, dar nu și în timp. Noi, în timp, orăcăim mai departe și ne rostogolim optimist; undeva la vale, firește. Unii din noi mai scriu uneori, în acele clipe de grație care rup trama epocii, și poezii; acestea nu seamănă nici cu cele de ieri, nici cu cele de mâine. Cititorul de azi le va înțelege, poate; celui de mâine i se va părea că le înțelege; iar cel de poimâine care le va acorda atenție se va apleca peste rândurile lor cu emoția unui arheolog.

Advertisements

7 Responses to “Ferestrele se închid”

  1. qwykx Says:

    Nu….vor veni vremuri in care aducerea aminte a unei poezi va fi mai pretioasa ca aurul. Iar cand vom auzi pe cineva recitand nu o poezie ci doar cateva versuri cunoscute sau necunoscute ne va veni sa ne aruncam la picioarele lui imbratisandu-le si strigand in hohote ” Tu esti om! Tu esti om!” iar oamenii care au mai ramas si care se vor numi cu nume de poeme se vor strange in jurul lui sa-l asculte de parca ar fi mancat singura felie de paine existenta pe pamant

    Like

    • Nautilus Says:

      Cred că fiecare generație are totuși (non)clipele ei de poezie.
      Doar cultura -adică aplecarea spre înțelesul de mai înainte- poate să moară; iar noile generații de minți să se nască în sărăcie și degradare.

      Like

  2. qwykx Says:

    scoate-ma din spam

    Like

  3. Mélanie Says:

    “La poésie, c’est le plus joli surnom qu’on donne à la vie…” – ”Poetry is the loveliest nickname given to life…”(Jacques Prévert)

    Like

  4. Nautilus Says:

    Îl știu de mic pe nenea acela, e unul din poeții preferați ai tatălui meu.

    Like

  5. Mélanie Says:

    j’adore Prévert din liceu – în versiune originala, évidemment… 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: