Demult, în programa școlară la limba engleză era inclusă o povestire pe care am citit-o doar în română. Era vorba despre doi bărbați; un om care nu era încă bărbat și un bărbat care nu era încă om. Cel dintâi a devenit bărbat cu adevărat; abia atunci soția lui a început să-l iubească și, din greșeală, l-a ucis. Așa am văzut atunci povestea; criticii literari au avut o părere ușor diferită și mai aprofundată.
Advertisements
March 9, 2015 at 00:27 |
imi pare rau, n-am inteles, nu cunosc povestea, n-are legatura cu Steinbeck, nu? ce parere au avut criticii? sunt complet pe dinafara
LikeLike
March 13, 2015 at 19:46 |
Este Hemingway.
LikeLike
March 9, 2015 at 00:36 |
Este adevărat că iubirea poate… sufoca?
Întreb retoric.
LikeLike
March 9, 2015 at 00:50 |
N-aș crede, pentru că include măsuri de securitate pentru ființa iubită. O mai lași să și respire.
În general pasiunile subite se pot lăsa cu victime. Deci, să fim mai calmi, să bem un ceai.
LikeLiked by 1 person
March 12, 2015 at 10:30 |
“if you love somebody, set them free…”(Sting)
http://www.youtube.com/watch?v=LSGl3d4KOMk
LikeLike
March 17, 2015 at 23:14 |
In sfarsit mi-am facut si eu temele, mai bine mai tarziu decat niciodata :-). Nu stiu la ce te-ai gandit tu cand ai scris art. asta, dar el oare la ce s-a gandit scriind-o? Poate ca dorinta lui sincera de a se sinucide (patologia pentru el nu insemna nimic, iar asta era o privire straina de a sa, poate ca si aceea a criticilor sapand la radacina pneumatofora a istorioarei si nu la aceea ilizibilia, din adancuri).Dorinta care l-a urmarit inca din copilarie a gasit aici cea mai frumoasa si usoara cale de a se “materializa”, dar din pacate nu si suficienta. El a ales o scena idilica si ideala a mortii – nu a trebuit s-o faca singur, a fost „ajutat” de femeia pe care o iubea, tocmai cand si ea incepuse sa-l iubeasca, „n-a vazut” cand i se intampla, iar mobilul? ce mobil ar fi fost mai bine ales decat cel care iti place si te fascineaza, hobbyul sau dintotdeauna- vanatoarea, arma „sinuciderii”? ce arma ar fi fost mai nimerita daca nu aceea pe care o manuiesti cel mai bine si care tocmai iti adusese cele mai mari impliniri: scrisul?
LikeLike
March 18, 2015 at 12:05 |
Mă gândeam -ca la o posibilitate- că pe pământ omul împlinit și liber nu poate supraviețui. Pot trăi în această viață doar șchiopii, traumatizații, quasimodienii. Când faci pasul spre adevărata devenire, ești răpus; de către cine oare? De către hazard, zic eu. Așa am văzut întâmplarea din povestire.
LikeLike