Motanul și vulpea

(după o poveste populară rusă)

Era senin și încă iarnă,
iar cornul lunii blând mijea;
motanul mândru poposea
la casa vulpii din poiană.

Pe cobză-și potrivește-o gheară
și miorlăie pe-un glas mieros,
cu doruri linse pân’ la os,
precum pastrama din cămară:

”Ieși la ferești, roșcata mea!
Ți-e coada floare-n asfințit,
mireasma-i lin m-a otrăvit,
ca fumul dintr-o narghilea.

Ascultă-mi viersul cotoșman,
duios te cânt, mă pisicesc;
în miez de noapte patemi cresc,
se zbate inima-n caftan!”

Ca dragostea nu-i mai șireată
cumătra vulpe din pădure;
uitând și clipa s-o mai fure,
cu visul dulce se îmbată.

Advertisements

5 Responses to “Motanul și vulpea”

  1. anna c. ronescu Says:

    Nu știu “povestea populară rusă” – deși am căutat-o, cu sârg, pe google – dar poezia e absolut minunată!

    Like

    • Nautilus Says:

      Dacă v-a plăcut, mulțumesc mult 🙂

      Scene idilice avându-i ca actori pe motan și pe vulpe apar în mai multe povești rusești.
      Cea care a inspirat versurile de mai sus nu se termină prea bine pentru vulpe. Este de fapt o înscenare dibace a motanului, care vrea să-și salveze prietenul din bucătăria vulpii; iar vulpea va ieși cam jumulită -la propriu- din poveste. Însă am preluat doar scena ca atare, aparența care poate fi o iluzie, dar are bucăți de adevăr, care te îndeamnă să cauți întregul.
      Povestea o găsiți în engleză aici de exemplu – http://russian-bedtime-stories.blogspot.ro/2012/05/rooster-golden-comb.html.
      A apărut și în colecția ”Povești nemuritoare” de la noi, nr. 24.

      În altă poveste motanul și vulpea au parte de un mariaj fericit (http://folklore.mashaholl.com/tales.php?page=catandfox).
      Ca aproape orice relație, și cea dintre ei e ambivalentă, se pare.

      Like

  2. anna c. ronescu Says:

    Poezia e frumoasă oricum, chiar fără a şti povestea dar citind-o simțeam nevoia de a şti intenția “reală” a motanului.
    Mulțumesc mult pentru detalii! “Iar cornul lunii blând mijea” e un vers pentru care mor de invidie. Glumesc! 🙂

    Like

  3. Rod Says:

    “Era senin și încă iarnă”

    Corespunde cu datele; anotimpul iubirii este la vulpe în ianuarie-februarie, iar la pisica sălbatică în februarie-martie.

    Like

    • Nautilus Says:

      Nu am scris textul plecând de la datele biologiei. Pur și simplu așa am văzut eu cadrul firesc, armonios, veridic al poveștii -către un sfârșit de iarnă, cam atunci când am și scris versurile; e o coincidență, nu întâmplătoare. Luna nouă, pe de altă parte, e mai legată de visare și ”romanț” 🙂 decât de iubirea animală.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: