Răsărit

E ceva de tare demult
în razele dimineții; poate râsul unui copil
de-acum multe mii de ani.
Pe prundul de lângă râu și-a oprit o clipă
picioarele goale și-a surâs departe,
pentru bătrânii nenăscuți și poate
pentru mine.
Ca râsul lui
nu-i nimic mai zglobiu și limpede
și totuși mă lovește ca o aripă gravă,
când merg dimineața pe mal și-ntreb
ce rămâne.
Ca o carte foșnește lumina atunci lângă râu
pe valea dulce.

Advertisements

2 Responses to “Răsărit”

  1. cristinamonicamoldoveanu Says:

    M-a bucurat mult lectura acestei poezii. NU are rost să spun mai mult.

    Like

  2. Nautilus Says:

    Vă mulțumesc !

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: