Ceață

Când se întâmplă un fapt concret, nu se poate întâmpla o dată cu contrarul său. Faptele și procesele concrete sunt conforme cu ele însele. Așa e în natură, ori așa ne place să o vedem sau să o definim implicit. Un discurs poate fi contradictoriu în sine, un fapt care s-a întâmplat- nu.
Ființele supranaturale -în care unii din noi cred- există ca și natura (ori chiar într-o mai mare măsură, spun unii), dar există în mod contradictoriu, paradoxal.
Zeul poate să fie în același timp A și non-A. Pentru unii, asta e doar o trăire -poetică, să-i zicem- a unei teorii contradictorii; pentru alții, e o experiență existențială. Pentru cei din urmă, zeul paradoxal e o prezență concretă.

Îmi imaginez uneori această prezență ca pe o ceață luminoasă care risipește iluzia formelor distincte. Și simt că, învăluit de ea, mi-ar fi o teamă cumplită, ca unuia care nu știe să zboare, dar plutește -ca și când asta ar fi firesc- deasupra tuturor lucrurilor, fără să înțeleagă de ce.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: