Singurătate

Cel care are pasul
egal cu al meu
e un om care nu există;
uneori mă gândesc că l-am ucis
și-așa am rămas aici,
singur.

Advertisements

4 Responses to “Singurătate”

  1. Nautilus Says:

    Acum textul e puțin modificat. Poate vă place mai mult, poate mai puțin.

    Aceste versuri pleacă de la un raționament de genul: dacă A=B și A există, atunci și B există. Situația e oarecum schimbată în versuri.

    Like

  2. anna c. ronescu Says:

    Mie îmi plăcea și prima variantă, cred că trebuia să o lași, pentru comparație.
    Traduc versurile tale ca o meditație privind trecerea timpului. Cel care are pasul “egal cu al meu” – prezentul, nu îl observăm(“un om care nu există”), fiind mereu preocupați de viitor (pasul sugerează mersul înainte, viitorul) dar și asumarea trecutului (“uneori mă gândesc că l-am ucis”.
    Dar, n-ar fi exclus să bat câmpii – autorul sugerează, cititorul interpretează. 🙂

    Like

  3. Nautilus Says:

    Prima variantă era:

    ”Cel aidoma egal cu mine
    e un om care nu există;
    uneori mă gândesc că l-am ucis
    și-așa am rămas singur.”

    A doua variantă era

    ”Cel aidoma egal cu mine
    e un om care nu există;
    uneori mă gândesc că l-am ucis
    și-așa am rămas aici,
    singur.”

    De ce varianta a treia? Doi oameni sunt diferiți în toate privințele. Dacă spun ”cel aidoma egal”, spun prea mult. E suficient ca un om să aibă, de exemplu, aceeași culoare a ochilor ca mine pentru ca el să nu existe.
    Dar culoarea ochilor nu e ceva prin care dau seama despre mine însumi. Și atunci am folosit ”pasul”.
    Pasul, cel prin care facem să treacă timpul, este esențial legat de existența noastră în această lume.

    Ce doruri ne mână în viața asta? Unul de ele e o aspirație către cineva diferit de noi înșine, o aderență, o adeziune la o alteritate. ”Sufletul pereche” ar putea fi în această poveste.
    Dar mai avem un dor ascuns: îl căutăm și pe cel absolut identic cu noi. Iar acesta, teoretic, nu poate să existe. Existența noastră însăși se bazează pe inexistența lui. Putem să ne gândim (uneori…) că am ajuns în această lume ucigându-ne un frate geamăn. Un cainism fundamental.
    Și încă ne căutăm fratele, undeva spre capătul lumii și al timpului; pentru că pe aici, prin jur, nu poate fi.

    Acum o să spun că și tu ai dreptate.

    P.S. M-a încântat propria expresie ”aidoma egal”, dar, după cât se vede, am renunțat la ea.

    Liked by 1 person

  4. dumitruichim Says:

    Mie mi-am plăcut amândouă. Era unul Midas – pe tot ce punea mâna se prefăcea în aur

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: