Moș Crăciun, altădată

”Pentru noi Moș Crăciun nu era acel Miculaș de import, în hlamidă roșie, atât de străin de imaginația populară românească. El era înfățișat închipuirii noastre nins, cu sprâncene mari albe, cu barbă mare albă, cu mustăți mari albe, cu căciulă albă, cu cojoc mare de oaie până în pământ, așteptând în deal, la cireșul nostru. El nu ne aducea pom de Crăciun, jucării, dulciuri, ne aducea colac, cârnați, belșugul de mâncare de ”dulce”, după postul lung, un dar mai prețios decât toate darurile.”

(David Prodan, ”Memorii”, Ed. Enciclopedică, București, 1993)