Pădurea maimuțelor

E greu să treci prin
pădurea maimuțelor; e-atâta
neliniște.
Se-aud pași grei și bâte izbind pământul,
chiar dacă nimeni n-a mai stat aici
de mii și mii de ani.

Și chiar de nimeni nu mă privește acum,
de-atunci, de demult, ei m-au văzut departe,
maimuță străină umblând prin codrul lor;
de-acum mii și mii de ani
mi-arată pumnii strânși și zâmbesc colții.

4 Responses to “Pădurea maimuțelor”

  1. Mélanie Says:

    confirm despre neliniste: am vazut-o si simtit-o pe insula Yakushima(sudu’ Japoniei) acum doi ani printre maimute si caprioare-pitice… desi nu era “planeta maimutelor”! 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Eram într-o pădure din munții noștri; au trăit pe-acolo neanderthalieni, poate și alți hominizi mai vechi ori necunoscuți. Ori maimuțe.

      Când maimuțele ajung într-un loc, amprenta lor rămâne neștearsă. Felul lor de a locui, de a fi teritoriale, seamănă atât de mult cu al nostru. E poate același.

      Like

      • Mélanie Says:

        ref la amprenta “primatelor”, cum sunt “darwinista” convinsa, sunt total de-acord cu tine… 🙂

        Like

      • Nautilus Says:

        Se spune că evoluționismul este o teorie construită corect, însă în interiorul unei erori, care este percepția comună a timpului; o eroare pe care ne bazăm planurile, societatea și scurgerea vieții.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: