Amiază de toamnă

Pe străzi cade-n pulberi
soarele nepăsător.

E reavănă umbra; în frunzar
se zbate și sare un nerv
alb și gol ca un vierme.

3 Responses to “Amiază de toamnă”

  1. Mélanie Says:

    splendid, Nautilus… HL = huge like! 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Mulțumesc, o iau ca pe un cadou de Moș Nicolae…

      Ca multe scrieri de pe-aici, și aceasta a început cu o întâmplare; o zi de toamnă târzie, în care aveam o stare de disconfort ineluctabil. Mergeam prin parc și mă durea capul. Mă uitam la covorul gros de frunze putrezite din jurul arborilor, când, deodată, am vizualizat un animal care țopăia pe el. A fost o senzație aproape fizică. Un animal chinuit, dezgolit, deposedat de tot ce putea fi smuls de pe el, căruia nu-i rămâne decât să se târască în umbră. Și să zvâcnească năuc, ca spre o salvare. Un animal, o simțire, o viață redusă la un nerv.

      Like

      • Mélanie Says:

        cu sincera si-amicala placere, N… 🙂 multumesc pentru explicatie: nu ma mira ca scrii inspirat de… realitatea reala(sic!) si concreta… me, too, également… 😉
        * * *
        ah, “disconfort” = indispozitie, presupun… 🙂
        * * *
        salutari însorite, o dupa-amiaza senina si-o saptamâna pozitiva… 🙂

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: