This entry was posted on December 5, 2014 at 13:56 and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Ca multe scrieri de pe-aici, și aceasta a început cu o întâmplare; o zi de toamnă târzie, în care aveam o stare de disconfort ineluctabil. Mergeam prin parc și mă durea capul. Mă uitam la covorul gros de frunze putrezite din jurul arborilor, când, deodată, am vizualizat un animal care țopăia pe el. A fost o senzație aproape fizică. Un animal chinuit, dezgolit, deposedat de tot ce putea fi smuls de pe el, căruia nu-i rămâne decât să se târască în umbră. Și să zvâcnească năuc, ca spre o salvare. Un animal, o simțire, o viață redusă la un nerv.
December 5, 2014 at 19:55 |
splendid, Nautilus… HL = huge like! 🙂
LikeLike
December 5, 2014 at 23:23 |
Mulțumesc, o iau ca pe un cadou de Moș Nicolae…
Ca multe scrieri de pe-aici, și aceasta a început cu o întâmplare; o zi de toamnă târzie, în care aveam o stare de disconfort ineluctabil. Mergeam prin parc și mă durea capul. Mă uitam la covorul gros de frunze putrezite din jurul arborilor, când, deodată, am vizualizat un animal care țopăia pe el. A fost o senzație aproape fizică. Un animal chinuit, dezgolit, deposedat de tot ce putea fi smuls de pe el, căruia nu-i rămâne decât să se târască în umbră. Și să zvâcnească năuc, ca spre o salvare. Un animal, o simțire, o viață redusă la un nerv.
LikeLike
December 7, 2014 at 14:51
cu sincera si-amicala placere, N… 🙂 multumesc pentru explicatie: nu ma mira ca scrii inspirat de… realitatea reala(sic!) si concreta… me, too, également… 😉
* * *
ah, “disconfort” = indispozitie, presupun… 🙂
* * *
salutari însorite, o dupa-amiaza senina si-o saptamâna pozitiva… 🙂
LikeLike