Pe străzi cade-n pulberi
soarele nepăsător.
E reavănă umbra; în frunzar
se zbate și sare un nerv
alb și gol ca un vierme.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Pe străzi cade-n pulberi
soarele nepăsător.
E reavănă umbra; în frunzar
se zbate și sare un nerv
alb și gol ca un vierme.
Al Phagora 
December 5, 2014 at 19:55 |
splendid, Nautilus… HL = huge like! 🙂
LikeLike
December 5, 2014 at 23:23 |
Mulțumesc, o iau ca pe un cadou de Moș Nicolae…
Ca multe scrieri de pe-aici, și aceasta a început cu o întâmplare; o zi de toamnă târzie, în care aveam o stare de disconfort ineluctabil. Mergeam prin parc și mă durea capul. Mă uitam la covorul gros de frunze putrezite din jurul arborilor, când, deodată, am vizualizat un animal care țopăia pe el. A fost o senzație aproape fizică. Un animal chinuit, dezgolit, deposedat de tot ce putea fi smuls de pe el, căruia nu-i rămâne decât să se târască în umbră. Și să zvâcnească năuc, ca spre o salvare. Un animal, o simțire, o viață redusă la un nerv.
LikeLike
December 7, 2014 at 14:51
cu sincera si-amicala placere, N… 🙂 multumesc pentru explicatie: nu ma mira ca scrii inspirat de… realitatea reala(sic!) si concreta… me, too, également… 😉
* * *
ah, “disconfort” = indispozitie, presupun… 🙂
* * *
salutari însorite, o dupa-amiaza senina si-o saptamâna pozitiva… 🙂
LikeLike