Ningea noiembrie
pe dealuri;
prea repede se termină
potecile.
Dar unde-ai fi vrut să ajungem? m-ai întrebat.
Oricărui drum fără capăt
i se pune unul.
Am întins atunci mâinile în umbră,
unul spre celălalt;
mâna ta, ca o ramură de mesteceni,
mâna mea, ca o aripă de pește.
Al Phagora 
November 21, 2014 at 15:18 |
am revenit aici… cu bucurie si cu placere: 🙂
Il neigeait en novembre sur les collines;
les sentiers s’achèvent trop rapidement.
tu m’as demandé:”Mais où aurais-tu voulu qu’on arrive?”
Tout chemin sans bout, a une fin.
Et alors, nous avons tendu les mains dans l’ombre,
l’un vers l’autre;
ta main, comme une branche de bouleaux,
la mienne, comme une aile de poisson…
LikeLike
November 21, 2014 at 15:27 |
Da, acum îmi revin din stupefacție.
Vă mulțumesc, așa ceva nu mi s-a mai întâmplat 🙂 Aș fi vrut să răspund în franceză, dar momentan am uitat-o.
LikeLike
November 21, 2014 at 18:11 |
nu-i necesar sa-mi raspunzi în franceza, O.K. 🙂 oceane de inspiratie si-o seara placuta… amicale gânduri, Mélanie
* * *
@”Il neigeait sur en novembre sur les collines;” – te rog sa stergi primu’ “sur” din acest vers… caci eram pe fuga = en vitesse! 🙂 merci d’avance! 🙂
LikeLike