Rechinul

A trecut de-atunci un ev
și încă unul;
ce mult ne-am schimbat,
frate din mare.

Dac-ai fi plăsmuit dintr-un metal căzut din umbră,
poate n-aș ști; așa de reci ți-s ochii, rotind din
culoarea străină.

Sub valuri sărate nu-s făcut să înot, nici să mușc
fără vină din carne.
Chipul singurătății l-am luat pe pământ,
fără întoarcere urc
pe măgurile înserării.

 

 

Advertisement