Men

Îmi pun chipul în fiecare fir de cenușă,
în apa risipită, în orice
strigăt de pasăre,

Dar toate
fug prea repede
și-n ele nu-s întreg.

Aproape noapte va fi cândva; atunci
în ultimul amurg voi țâșni ca o rază,
pe fața Soarelui zărindu-mă viu încă.

Și prea târziu vei veni tu, Men,
privirea-ți schimbătoare să plimbi peste deșerturi;
blândă lumină ce rămâne,
scăldând ca pe copii crânguri și oase.

 

 

 

 

(Notă: Men este numele zeului frigian al Lunii. Cititorii prea obișnuiți cu limba engleză îl pot recunoaște într-un cuvânt înrudit, moon.)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: