Când primăvara cade

Nu mai e niciun timp,
nicio ființă care să îmi poarte
greutatea până la prăbușire.

Împleticit între raze și răni,
prea obosit pentru încă un salt
către otrava cea nouă a zării.

Prea galben tot cerul difuz,
ca să mai umblu pe pământ
de la un surd geamăt la altul care piere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: