Pereții de piele

-E chiar amuzant să mori, spuse mortul
tolănit pe canapeaua roșie.
Mie îmi convine;
aș fi vrut doar să fac un duș înainte,
am rămas nepieptănat și fără un nasture la pardesiu. Asta e.
Toate la timpul lor, se spune;
dacă nu împuști cerbul la vreme, coarnele
îi cad și se strică în noroi.

Și mortul își mai turnă o ceașcă
din ceainicul cărămiziu.

-Să nu te-aștepți la altceva,
totul e familiar, firesc.
Poți să-ți desfaci cravata, aici
nu ne formalizăm.
O să-ți placă. Acum te las, vorbim după;
dacă nu-ți găsești de lucru, avem aici
un post liber.

Priveam îndelung pereții de piele cinabru,
perfecte tablouri.
Și mortul zâmbi trist, confortabil,
lăsându-și brațul
pe brațul canapelei roșii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: