Amiaza la umbră ( 8 ). Pădurea

Abia atunci eşti aici, când simţi
ochii făpturilor ce te confundă cu altul;
voia fiinţelor din ramuri, nepăsătoare
la voia ta de-a fi.

Şi-acasă întors, parc-ai rămas
în hăţişul pădurii amare.
Jivine peste adânc,
necuvântătoare, mişcări
întrupate în spatele frunzei
te-au oglindit în ochiul deschis ca o teamă.
Şi-acum simţi că îţi strigă,
fug şi şchioapătă neliniştit.

Şi-acea frângere-a strigătului
înapoi adie tăcut
în pădurea amară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: