Amiaza la umbră ( 6 )

De la o vreme am cam obosit să umblu pe străzi în ora mea liberă; am început să caut umbra. De cele mai multe ori trec pragul unui bar de cartier; o cârciumă în care clienţii obişnuiţi sunt muncitori în construcţii şi elevi care chiulesc de la licee industriale. Când intru, pe fundal se aud mereu un serial coreean şi manele de pe telefoanele mobile.

Mă aşez la o masă – aceeaşi – şi îmi dau seama cât de otrăvitor poate fi soarele amiezii. E bine că sunt la umbră. Un loc în care nu răsună nicio armonie; un loc care ar fi hidos dacă ar avea la ora aceea vreun termen de comparaţie.  Afară soarele arde încet lumea; se poate întâmpla orice. La umbră, însă, nu se prea poate întâmpla nimic. De afară nu răzbat nici măcar amintirile. Cred că, dacă nu aş mai ieşi din bar, nu aş putea nici măcar să mor vreodată. Aş rămâne ca o fantomă în viaţă, pironită locului, la aceeaşi masă, cu aceleaşi gânduri contradictorii; pentru că acolo contradicţia e o banalitate fără de care nu se poate nimic.

Afară soarele e în ceasul amiezii; în fiecare rază lumina are, se spune, unduirile nebănuite ale unui şarpe. Un şarpe unduind în nimic. Dar ceasul amiezii va trece, iar otrava se va prelinge pe lângă lucruri; ca şi când nu ar fi fost. De fapt, nici nu a fost, pentru că această amintire se şterge o dată cu faptul.

Advertisements

One Response to “Amiaza la umbră ( 6 )”

  1. Povești cu oboseală | Al Phagora Says:

    […] https://alphagora.wordpress.com/2012/07/04/amiaza-la-umbra-6/ […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: