Valea Zânelor

Într-o după amiază de mai, Luca Deleanu era pe drum spre Valea Zânelor. Auzise de ea în copilărie; puţini mai ştiau numele acelui loc aflat în apropierea unui oraş învecinat.
În hainele de oraş, cu umbrela în mână, Luca privea pe geamul microbuzului câţiva picuri de ploaie rară; mica excursie n-avea oricum să dureze prea mult. Era doar curios; îşi adusese aminte de nume într-un vis. Până în oraşul vecin microbuzul făcea vreo patruzeci de minute; avea timp destul, oraşul era destul de mic pentru a-l străbate pe jos într-o oră-două dintr-un capăt în celălalt.
Demult, bunica îi povestise că mergea pe Valea Zânelor să culeagă ierburi pentru ceai. Era o pajişte prelungă, cu pâlcuri de arbori, la capătul căreia apărea un izvor firav; ajungeai la ea pe un drum de ţară lutos, care se surpa mereu, de la un an la altul, până avea să fie înghițit cu totul în alunecarea dealurilor. Acestea erau spusele bunicii de demult; Luca nu văzuse Valea Zânelor niciodată.

La coborâre, ploaia era aşternută de-a binelea. După câteva clipe de gândire sub copertina autogării, Luca deschise uşa unui taxi şi se aşeză pe bancheta din spate. Nu mai ţinea minte numele cartierului de periferie unde voia să ajungă, aşa că îl întrebă pe şofer, mai mult într-o doară, dacă ştie unde e Valea Zânelor. Taximetristul încuviinţă, iar maşina se puse în mişcare, intrând fără grijă, ca un vehicul amfibiu, prin bălţile adânci de pe stradă.
Norii întunecaseră mult cerul. În oglindă, Luca privi cu interes chipul taximetristului; ar fi zis că are în faţă un muncitor într-o uzină socialistă, o figură de proletar convenţional, energic şi optimist.
Peste vreo douăzeci de minute, maşina opri pe un drum de pe culmea dealului pe care se răsfira oraşul; ajunseseră. După spusele şoferului, de cealaltă parte a dealului era Valea Zânelor.

Stropii cădeau acum mai aspri şi reci, iar întunericul ploii se lăsa ciudat, neliniştitor. Cu umbrela în mână, Luca se urcă pe o bordură înaltă de ciment, pentru a privi în vale.
Valea Zânelor, dacă era aceea, era o întindere de blocuri; uşor descumpănit, Luca se îndreptă totuşi în lungul unei străzi. Poate, cine ştie, va găsi vreun pensionar cu care să schimbe două vorbe şi apoi să se întoarcă acasă.
Strada, însă, era pustie şi curând se sfârşi.
În jur erau doar blocuri înalte, fără nicio stradă care să le despartă; în rest, ţipenie. Niciun om, nicio maşină în jur. De fapt, multe blocuri erau atât de apropiate încât cu greu s-ar fi putut strecura printre ele o maşină.
Întunericul creştea, iar Luca observă surprins că nu e din cauza norilor. Cerul era aproape senin; dar se lăsase seara, ca într-o zi de toamnă târzie, deşi -după socoteala lui- nu putea fi mai mult de cinci-şase după amiaza.
Cine putea locui în această pădure de blocuri? Luca se apropie de zidul neted şi umed al unuia şi privi în sus.
Părea să aibă vreo zece sau cincisprezece etaje; igrasia urcase de jos până, poate, la ultimul etaj. Pe alocuri zidul era căptuşit, straniu, cu plăci mari de tablă ruginită, prinsă cu nituri, ca şi când l-ar fi ajutat să stea laolaltă.
Din loc în loc, becuri palide, cu mercur, începuseră să se aprindă -pentru cine, oare? Uneori i se părea că aude glasuri, însă le puse pe seama iluziei; tot la fel i se păru că vede, iţindu-se în susul zidurilor perfect verticale, şobolani sau mai degrabă alte creaturi de mărimea lor, asemănătoare maimuţelor.

Ploaia începu din nou, iar Luca simţi abia atunci un fior de teamă. Grăbi pasul înspre strada pe care venise şi de acolo spre oraş. Un alt taxi, găsit pe drum, îl înapoie în autogară şi, de acolo, luă microbuzul spre casă.
Printre picurii de ploaie rară de pe geam, se gândi că Valea Zânelor i-a fost mereu şi i-a rămas o nelămurire; iar apropierea de ea a făcut nelămurirea nu mai mare, ci mai trează.

Advertisements

One Response to “Valea Zânelor”

  1. Nautilus Says:

    Reblogged this on Al Phagora.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: