Europa românilor şi mitul grădinii

“A aceştii grădini frumuseţea peste putinţă este de a putea cinevaş să-i facă descriere făr’ de greşală. […]
Un boier foarte vrednic de smerire mi-au zis că mai mulţumit este să fie grădinar la această grădină decît ban în ticăloasă Ţara Romînească.
Cît de mult mi-au plăcut aceasta !”

(Dinicu Golescu – “Şenbrun- Fîntîna cea frumoasă”, în “Însemnare a călătoriei mele”, 1826)

*

Priveam, acum mulţi ani, ecranul unui televizor dincolo de care un vaporaş plutea pe Dunăre, nu departe de Viena; pe maluri pădurea era îmbrăcată în culorile toamnei, iar tovarăşii mei de privit -oameni ceva mai în vârstă decât mine- se pierduseră de-a binelea în peisaj.

“Mda… merită să mergi pe-acolo măcar o dată-n viaţă. Aşa ceva n-ai cum să vezi pe la noi.”

I-am privit cu destulă uimire. E drept că atunci ne aflam într-unul din blocurile cenuşii ale patriei noastre, dar oamenii aceia aveau şi un fel de căsuţă la ţară,  sub poală de codru des, nu departe de culmile Carpaţilor. Iar ceea ce le plăcuse pe micul ecran nu erau nimic altceva decât copaci toamna.

I-am auzit pe alţii apoi spunând că în Europa apuseană până şi copacii sunt mai altfel, mai frumoşi decât pe bietele noastre meleaguri.

Şi alţii şi alţii, compatrioţi de-ai noştri cumsecade, tânjesc din greu după grădini fără buruieni, din ţara asta probabil plină de bălării şi cucute pe care n-ar da doi bani. Îşi doresc cu îndârjire o grădină îngrijită şi, din când în când, nu se sfiesc să mai scuipe pe florile de câmp.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: