Gările verzi

Privesc
pereţii stropiţi cu cafea
pufnită din ceaşcă, ori aruncată de-a dreptul
de oameni mai în vârstă.

Şi trenul trece prin gările verzi
culcând poate în urmă arbori
ca o venire care îşi seceră drumul.
Îl aud pe fereastră.
Acolo, departe, între dealuri
sunt gările verzi.

N-am ajuns niciodată în gări, nici nu pot;
e ca şi când ai trece
de cealaltă parte a dealului
dintr-un tablou.
Se-aude doar trenul; mă-ntorc şi privesc
aceşti pereţi stropiţi cu cafea
nebăută, care s-a lovit de oameni
ca de o piatră stridentă. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: