Amiaza la umbră

Prins de gleznă în amiază, la umbră,
încep să se scurgă bolţile de smoală
peste paharul meu şi în pahar.
Aceşti tineri de cretă şi unt,
înecaţi în bitum mai
rânjesc o dată, barbar, pe perete,
sărutatul, închipuitul perete din faţă.
Şi parcă am căzut picurat dintr-o ploaie de smoală
pe podeaua netedă, întinsă de zei.
Un colţ care curge,
negru, îndoindu-se
de mijloc,
prins de gleznă în amiază, la umbră,
departe, când sfinţii se chinuie ca
mierea în sticlă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: