Casa din vis

Mă spăl uneori pe mâini cu apa din lac;
aud în carne ţipătul de moarte-al
nevăzuţilor viermi,
ca pe o ultimă învinuire, deşi
mai rămâne mereu câte unul.

Apoi mă duc la pescuit la râu, în dosul uliţei;
arunc undiţa goală, un fir fără cârlig.
Prind peştii mari, le văd doar capul negru,
unul sau doi, să-mi fac mâncare.

Niciodată n-am ştiut
cine stă în celelalte case.
La mine-n casă parc-ar fi toată lumea,
văzuţi şi nevăzuţi prieteni,
deşi stau singur mereu.

Îmi fac o zeamă de peşte;
plutesc în ea, culcate,
unul sau două capete
mari, negre, de peşte din râul domol.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: