Sticla cunoaşterii

Când “ştim” ceva e ca şi când l-am înveli într-un strat de sticlă; pretindem că obiectul văzut prin noi, prin geamul nostru transparent, insinuat pe lângă el, arată ca şi obiectul din realitate şi răspândeşte aceleaşi raze. Când îl oferim privirii altora, îl oferim de obicei cu tot cu sticlă.

Poţi, însă, să priveşti sticla dintr-o parte şi să vezi refracţia luminii în acea subţire vitrină a cunoaşterii. Poţi să spargi sticla, pentru că nimic nu o îndreptăţeşte. Ori poţi uneori să iei obiectul din spatele vitrinei, pentru că nicio sticlă nu îl poate înveli astfel încât să îl obstrucţioneze.

Fără această sticlă a cunoaşterii nu ar fi posibilă însă memoria; de unde se vede că memoria e bună mai ales pentru a păstra în formele noastre proprii lichidele informe, care altfel ar curge mai departe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: