Eu, elevul

Nu mi-au prea plăcut profesorii; nu-mi plac nici acum. Sunt oameni care se ocupă prea mult cu ceea ce poate fi transmis ori tranzacţionat. Insecte harnice şi antrenate (uneori). Prezenţa lor mă oboseşte ca un strat coroziv, care îi oboseşte şi pe ei.

Îmi place poezia pentru că este un frumos eşec al comunicării; te străduieşti să spui ceea ce nu poate fi spus.

M-au fascinat mereu problemele şi am detestat exerciţiul; şi am crezut mereu că inteligenţa bate (întotdeauna) experienţa.

Un profesor mi-a spus, aproape mi-a strigat cândva: “Tu vrei mereu să guşti!”
Mi-a mai spus că sunt încă un copil şi nu m-am desprins de sânul Mamei cosmice; dar că va veni o vreme când îmi voi găsi cu greu hrana şi mă voi chinui să mestec fire de iarbă.
Probabil că avea dreptate. Mă simt încă într-un stadiu larvar; dar există destule fiinţe care rămân în acest stadiu aproape toată viaţa, ori chiar toată viaţa.
Poate că mă voi “maturiza” cândva, pentru cel mult o zi. Dar nu cred că voi mesteca fire de iarbă; prea mult mă asemăn cu unul din ele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: