Ziua

Îmbătrânind ca o umbră
țin pământul în unghii;

strângând în buze praful, printre
priviri de smalț
și-acele chipuri care mușcă
din carnea fără ochi.

Mai fug uneori
în depărtări rumegate de secetă;
și nici nu știu când soarele
a trecut de nămiază.

Culcat și lin
rotit în ceasuri lungi,
îmbătrânind ca o umbră.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: