Prea des trecând…

Prea des trecând printre neschimbările chipurilor,
funinginea verde mi-a intrat în piele;
înţepenesc unduind în bronz, ca o noimă.

Gurile vorbesc din ce în ce mai rar;
unele s-au oprit deschise-ntr-un sunet cumplit
bântuind mereu, deşi n-a mai fost niciodată.

O să urc etajul acesta proaspăt vopsit;
deasupra e altul cu vopseaua mai veche
apoi, credem că e unul scorojit
până ajungem sus, unde-a picat tencuiala şi scara.

Urc atârnând încovoiat în două;
părul prea lung îmi mătură calea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: