Vârsta de aur

Trăim vârsta cea mai frumoasă;
dincolo de ea putem doar muri.

Dar, înainte, îi vom lua prizonieri
pe toţi cei care trec pe lângă;
mai vârstnici despărţiţi de sine,
care n-au nicio rană
şi nicio înviere.
Şi-o să-i întreb: de ce?
E-o întrebare scurtă
şi-apoi vom muri
toţi cei de-o vârstă,
vârsta noastră de aur apus.

Prizonierii, ei
vor rămâne, vor trăi;

 

legaţi cu-acele
nevăzute, grele lanţuri
ale vârstei trădate.

4 Responses to “Vârsta de aur”

  1. finalcoffefantasy Says:

    Splendida poezie. Ar cam trebui sa publici o carticica, ce zici?

    Like

  2. Nautilus Says:

    Mulţumesc pentru citire 🙂
    Am publicat cândva o cărticică, dar tehnică, de specialitatea mea. Deocamdată, în domeniul literar, rămân “autor pe speze proprii”…

    Poezia asta mă doare ca o rană uitată, cu vindecarea amânată pe termen nedefinit; în ea e un fir de fum sau lumină din anii mei de liceu, vremea când credeam că oamenii se împart în tineri şi orbi. Acum nu mai ştiu ce să cred; ori nu mai cred.

    Like

  3. finalcoffefantasy Says:

    O data cu inaintarea in varsta devenim circumspecti si greu de induplecat, in legatura cu aproape orice. In orice caz, ne ferim sa mai categorisim si sa definim, poate fiindca viata ne-a aratat ca in spatele aparentelor se misca o infinitate de realitati la care nu vom avea niciodata acces cu adevarat. Nici macar noi nu suntem acel unic punct fix in univers, asa cum credeam.

    Like

    • Nautilus Says:

      Eu cred că înaintarea în vârstă ne îndepărtează de orice ar putea fi ”infinitate”. Ajungem specialiști în combinatorică, jonglăm cu finitudinea asumată.
      Și punem între noi și infinit vălul convențiilor. Când ești tânăr simți distanța infinită dintre tine și Punctul de la infinit. Tinerețea e dramatică, e chiar tragică în trăirea ei. Când nu mai ești tânăr, crezi că poți ignora această distanță infinită, imposibilă, spunând ”asta este” și ascunzându-te după nonsensuri convenționale ca să poți trăi de azi pe mâine.

      Îl mai aud pe câte unul spunând cu superioritate ”și eu am fost tânăr”. Chiar ai fost? Pentru că nu cel care a fost tânăr vorbește prin tine.

      Like

Leave a reply to finalcoffefantasy Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.