Cititorul

“Paul Doru Mugur: Unul dintre aspectele cele mai interesante pentru mine, şi care ţine de laboratorul creaţiei, este: ce metodă folosiţi pentru a vă compune cîntecele ? Există mai întîi muzica şi apoi se caută textele ? Sau dimpotrivă ?

Nicu Alifantis: La mine întotdeauna a existat întîi poezia, textul, comunicarea, cum vreţi să-i spuneţi.”

( http://www.respiro.org/Issue3/eseuri_Alifantis.htm )

*

Ce înseamnă: a citi ? Răspuns: înseamnă a cânta. Aceasta este relaţia fundamentală dintre muzică şi semn.

Poţi citi, poţi reciti. Iar ce ai scris ai citit deja în toate modurile posibile (de asta meşterul nu cântă pe versurile proprii ).

Advertisements

11 Responses to “Cititorul”

  1. bhuttu Says:

    Stii ca in Islam credinciosii au obligatia de a citi versete din Coran “cu voce melodioasa, asemenea Profetului”? Doar vocile melodioase, spun ei, sunt pe placul lui Allah.

    Like

  2. Nautilus Says:

    Foarte frumos ceea ce îmi spui. Din păcate, nu sunt prea documentat în domeniul Islamului şi în general am reţineri în a studia o religie care nu este a mea (cu filosofia, evident, e cu totul altceva).

    Like

  3. bhuttu Says:

    Religiile straine pe care le-am studiat m-au facut s-o inteleg si s-o apreciez pe a mea. Fara ele, in special fara lecturile de orientare buddhista, ar fi iesit din minte un liber-cugetator iliescian.

    Like

  4. Nautilus Says:

    E o mare diferenţă, cred, de exemplu, între “buddhism” şi “filosofie buddhistă”.

    Dacă religiile lumii sunt ca ramurile unui copac, poţi să sari ca o veveriţă de pe o creangă pe alta (=citeşti filosofie creştină, islamică, buddhistă ş.a. ), dar asta nu te va duce în fluxul interior al copacului, în viaţa lui. Poţi să stai şi pe o singură creangă, fireşte, cam cu aceleaşi rezultate reale.

    Like

  5. bhuttu Says:

    Intinzand metafora, as zice ca plimbarile printre crengi iti dau o perspectiva mai buna a drumului spre interior.

    Altfel, evident, sistemul metafizic al unei religii se coreleaza prea putin cu practica ei.

    Like

  6. Nautilus Says:

    Te îmbogăţeşti în aparenţe; te cultivi; atât. Poţi oare să pui frunzele moarte la loc în pom ?

    Like

  7. bhuttu Says:

    Experienta mea personala e diferita. Posibil sa nu functioneze asa la oricine, evident.

    Like

  8. Nautilus Says:

    În copilărie eram cam antiotoman; eroii lumii erau Ştefan cel Mare şi cavalerii cruciaţi. A trecut ceva vreme ca să pot privi cu detaşare universul islamic.

    Acum în ton cu postarea iniţială:

    Like

  9. bhuttu Says:

    Mie a inceput sa-mi creasca respectul pt Imperiul Otoman si pt Islam cam cand am inceput sa-mi dau seama cat de doctrinara a fost istoria care ni s-a predat in scoala.

    Like

  10. Nautilus Says:

    Mă gândesc că orice istorie e doctrinară; rămâne să alegi doctrina mai convenabilă (sau, să zicem, mai îndreptăţită?). Felul în care se scrie istoria la un moment dat e o oglindă a epocii respective.

    Nedoctrinară e doar istoria personală, pe care însă nu o poţi extinde dincolo de propria experienţă de viaţă.

    De ce există istoria, de ce ne interesează atât de mult ce s-a întâmplat? Poate că e doar un reflex al încercării de a înţelege Întregul.

    Like

  11. bhuttu Says:

    Teoria istoriei e prea vasta ca s-o expunem aici. Dar da, oricine face istorie e supus propriilor pasiuni.

    Cat despre utilitatea istoriei, asta cred ca e mai usor de deslusit. E singurul fel de a intelege prezentul. Prin asta, banuiesc ca si Intregul. Numai ca ACEL Intreg e neinteligibil.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: