Băiatul de la antipozi

În iernile oraşului meu ningea destul de rar; când cădea, zăpada se topea, de obicei, în două-trei zile. Rămâneau bălţi şi noroaie care îngheţau.
Aşa încât, după trecerea sărbătorilor, iarna mi se părea pustie, ori mai bine zis pustiită; un timp în care singurătăţile nu se întâlnesc una pe alta niciodată.

Când am aflat că în timpul iernii noastre e vară în emisfera australă, mi l-am imaginat pe băiatul de la antipozi. Un băiat cam cât mine de mare, dar nu chiar la fel. La el era o zi plăcută de vară, nu prea călduroasă; desigur că era în vacanţă şi dădea cu undiţa într-o baltă, lungit pe trunchiul aplecat al unei sălcii. Din baltă îşi mai iţea capul câte-o broscuţă şi, din când în când, prietenii îl chemau la joacă. Tare fericit mai era băiatul ăsta, ehei! şi mă bucuram pentru el. Nu cred că ştia de mine, între noi era doar ditamai Ecuatorul.

Când venea vara, uitam de băiatul de la antipozi; nici nu mă mai gândeam la ceea ce e dincolo de Ecuator. Vara se trăieşte acolo unde este; trecător, dar glorios.

Au trecut anii, iar eu am crescut şi mă tem că încep să îmbătrânesc; băiatul de la antipozi a rămas însă la fel.

One Response to “Băiatul de la antipozi”

  1. bhuttu Says:

    Ecuatorul e doar o linie imaginara

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: