Tatăl zimbrilor

(o legendă)

Demult, pe când oamenii nu răzbătuseră încă prin inima codrilor, un băiat s-a rătăcit în pădure şi, după câteva zile în care suferise de sete, a ajuns la un izvor.
În clipa în care a sorbit prin căuşul palmelor, dincolo de luciul apei a zărit chipul unui vrăjitor cu coarne şi blană. De după oglindă, vrăjitorul l-a atins cu toiagul, iar când băiatul s-a tras speriat îndărăt, nu s-a mai putut ridica în două picioare. Vrăjitorul îl preschimbase în zimbru.

Au trecut apoi ani în care băiatul zimbru a păscut iarba poienilor, a băut apă din râuri şi izvoare şi s-a răcorit în noroaiele smârcurilor. N-a mai găsit niciodată izvorul vrăjitorului.
Iarna se alătura unei turme de zimbri. Le înţelegea graiul, dar nu pricepea cum pot vorbi atât de puţin; chiar mai puţin decât oamenii tăcuți printre care trăise. Înţelesese că nu va fi niciodată unul de-al lor şi trăia retras, neluptându-se cu ceilalți pentru nimic.

Iarna, însă, haite mari de lupi dădeau târcoale turmei; şi, iarăşi, băiatul nu pricepea de ce zimbrii cei atât de puternici nu se unesc împotriva lor. De multe ori, turma întreagă era pusă pe fugă, iar câte un zimbru bătrân ori bolnav, ori prea tânăr era înconjurat şi pierea sub colţii lupilor. Uneori taurii mai puternici se împotriveau şi, uniţi, alungau pentru o vreme lupii; însă în cele din urmă cei slabi erau ucişi de haită.
Băiatul nu înceta să îşi cheme tovarăşii la luptă; zimbrii îl ascultau, dar nu-i întorceau decât priviri mute. Părea că înţeleg, dar nu pot face altfel decât le-a fost dat. Însingurat, băiatul se împăcase cu soarta lor şi-a lui; şi aştepta singurătatea mai deplină, dar mai luminoasă a verii.

După ani şi ani, omul-zimbru nu mai era de multă vreme tânăr; și una din iernile care urmă i-a fost ultima.
Haita de lupi a dat năvală iar în coasta turmei; iar omul-zimbru şi-a făcut loc printre ceilalţi şi s-a întors înverşunat împotriva lupilor, chemându-şi pentru ultima oară turma la război. Nu i-a venit nimeni în ajutor. Turma de zimbri fugise pe un deal învecinat. Și, după un ceas de luptă grea, omul-zimbru și-a dat ultima suflare; iar lupii au început să-i rupă fâșii din trupul slăbit.
Atunci zimbrii, cu toții, s-au întors. Alergau spre lupi fornăind cu furie nemaivăzută; haita s-a spart și, în iarna aceea, nu s-a mai apropiat de turmă.
Înconjurând trupul omului-zimbru, taurii bătrâni, urmați de restul turmei, au stat o vreme nemișcați; apoi au început să sufle pe nări aer cald, care topea omătul. Acel suflu venea chiar din inima pământului; și era singura adiere care poate aduce înapoi viața.
Iar omul-zimbru se trezi. Acum era iarăși om, un om nou, trezit la viață din sânul Pământului-mamă.

Zimbrii l-au mai privit o vreme și s-au apropiat de el, pe rând, fiecare. Apoi turma și-a urmat iar calea pădurilor.

Întors printre oameni, apoi, omul-zimbru le-a spus povestea lui. Nu l-a crezut nimeni, dar au ținut-o minte.

Se povestește că omul-zimbru s-a întors apoi în codri, unde a trăit ca pustnic până la sfârșitul zilelor. Cu timpul, oamenii au început să-l numească Tatăl Zimbrilor. Se hrănea doar cu ierburi și rădăcini, nesuferindu-i pe semenii lui care, pe vremea aceea, erau cu toții vânători.

A încercat oarecând să dea și de urma vrăjitorului care îl prefăcuse în zimbru. A aflat doar că vrăjitorul murise de multă vreme, iar izvorul lui fermecat secase.

Advertisements

4 Responses to “Tatăl zimbrilor”

  1. Costin Comba Says:

    Bună ziua, numele meu este Costin Comba și administrez un blog de fotografie http://www.costin-comba.blogspot.com . Aș vrea să vă rog dacă doriți să facem un schimb de link-uri. Eu voi posta link-ul dumneavoastra pe doua bloguri : http://www.bycetateanu.wordpress.com si pe http://www.romanicateiubesc.blogspot.com , in schimbul postarii pe blogul dumneavoastra a link-ului blogului meu de fotografie http://www.costin-comba.blogspot.com . Dacă doriți să mă băgați în seamă bine, dacă nu, mă înclin cu respect și vă mulțumesc, atașând scuzele de rigoare pentru deranjul creat.

    Like

    • Nautilus Says:

      Bună ziua, vă mulţumesc pentru vizită; din păcate, însă, schimbul de linkuri nu se prea potriveşte cu ceea ce vreau să fac aici.
      Toate cele bune !

      Like

  2. Roderick Says:

    Like

  3. În zodia Zimbrului « Al Phagora Says:

    […] pe cei din vechime; şi poate că uneori îi şi văd, în oglinda vreunui pârâu. De undeva, Tatăl Zimbrilor veghează. Like this:LikeBe the first to like this […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: