Băieţii

Era o amiază de început de august şi mă aşezasem pe o bancă în parc.
Mi-aş fi luat o îngheţată, dar mi-am dat seama că am doar un leu în buzunar. Aerul era uscat şi prăfuit, iar frunzele unor copaci începuseră să pară bolnave.
La câţiva metri de mine, veveriţoiul din parc îşi cerceta împrejurimile; pensionarii îi aruncau câteodată nuci, cu zgârcenie. De data asta părea că nu găseşte nimic. Asemenea lui, mă pregăteam să părăsesc şi eu locul în care zăbovisem vreun ceas.

Atunci au apărut pe alee doi băieţi, mergând parcă în pas gimnastic. Unul din ei, cu alură de licean, era înalt şi purta plete. Celălalt, mai scund, părea un copil; aş fi zis că îi despart cel puţin trei-patru ani. S-au aşezat pe marginea aleii şi au stat o vreme de vorbă. Păreau prieteni vechi; îşi vorbeau cu o anume familiaritate politicoasă.
La un moment dat, băiatul mai înalt s-a urcat pe un mic gard de piatră.
“Presimt că o să pici…în nas”, oftă puştiul, privind resemnat în altă parte. Dar băiatul înalt, după un salt în aer, pe spate, ateriză în picioare, cu cea mai mare naturaleţe. Apoi se urcă din nou pe gard şi mai făcu un salt. I-am văzut atunci în ochi o străfulgerare a zborului, umbrită în aceeaşi clipă de melancolie; era un băiat trist, ca şi tovarăşul său.
“Unde mai mergem acum?” îl întrebă puştiul. “Nu ştiu… ce zici?”
“Hai la pădure, pe urmă mai vedem.”

Şi băieţii se îndreptară spre pădure, tăind învioraţi parcul în diagonală. M-am ridicat apoi şi eu de pe bancă, golind parcul şi de prezenţa mea.

***

Mi-am adus aminte azi de cei doi prieteni. Mă plimbam în parcul pustiu şi ciocăneam două alune, crezând că veveriţoiul îşi va face cândva apariţia. Ziua a fost însă geroasă. Copacii erau cu adevărat încremeniţi sub minuscule cristale argintii, iar veveriţoiul nu s-a deranjat pentru atâta lucru.

Din vară mi-a rămas doar amintirea acelei speranţe că poţi face drumuri lungi, departe.

Advertisements

One Response to “Băieţii”

  1. Vieţuitoare « Al Phagora Says:

    […] E un domn oarecum comod şi bine instalat în locuinţa proprie. L-am mai pomenit într-o poveste. […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: