Ultima noapte a lui jupân Roadevară

Jupân Roadevară s-a urcat pe acoperiş;
o aventură.
Pe vremea aia se vorbea mult despre el;
trăia pe picior mare, în ciuda
familiei numeroase.

Foarte discret; nimeni
nu i-a auzit până atunci glasul.
Şi-apoi
nici atunci n-a fost glasul lui.
Umbla mai mult noaptea, când copiii dorm.

În noaptea aia, el a scos primul chiţăit,
prins în gheare, ca-ntr-o capcană vie;
apoi cucuveaua a trâmbiţat
ca unul care rămâne
pe-aici, în întuneric.

A doua zi a venit toamna;
ne-am dus să culegem
struguri şi porumb.
De ce se coc boabele
n-am priceput nici acum.

Jupân Roadevară n-a mai ros nimic
în toamna aceea, ce nu i-a fost dată.
La fel de ştearsă a rămas
cucuveaua sfioasă.
Întâmplarea nu i-a dat curaj:
se speria mereu
de copii.

Nimeni nu ştie ce căuta
Jupân Roadevară pe acoperiş, în miez de noapte.
Se vede că i-a fost scris
să nu-l răpună nicio pisică.
Poate că asta şi-a dorit în viaţă,
iar dorinţele se împlinesc
mai ales într-o noapte de vară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: