Amiaza, în somn

lui Matei L.

De ce să dorm pe un lucru făcut
când încă-i vie iarba?
Ca pe-un pumnal pierdut în nisipuri,
gheară a soarelui mişcător,
mă voi găsi cândva în vis.
E o umbră care închide gurile peştilor,
dar încă respiră marele somn
ascuns în neuitarea surpatelor ziduri.

În fiecare vis e iarba unui an neştiut
şi o piatră din larg, adusă de mare pe mal,
roasă de scoici ori alte făpturi ale sării.
Păşesc pe iarbă şi trec în alt neştiut an al ierbii
şi piatra ramâne aceeaşi, căci
a ieşit din mare.

Mai departe întâlnesc uneori oameni de nisip
mergând mereu între deşert şi mare
pe-acele drumuri străvechi pe care
le crezusem zadarnice.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: