În vârfurile acelor intră lumina
ca într-un lac cenuşiu.
E verde priceperea şi lată
ca o frunză întinsă;
şi-acea cuprindere, nervuri cardinale ce-ntind oglinda
mai mult zadarnice sunt, când raza
străpunge nodul ca pe o pâine uşoară.
În fiece margine, un licur de apă
urcat din pamant, sângeriu
picură apoi ca în sine.
Leave a Reply