Casa din care am plecat

   D-lui Marcu Georgescu

Când ies din casă, intră în ea timpul;

când intru în casă, timpul

se-afundă în pereţi, ca un melc.

Mai sar insecte clare

şi se ascund în aer.

 

Mi-am făcut o altă casă, în care

timpul să intre când sunt acasă;

şi-aşa cunosc într-un fel

timpul.

În casa din care am plecat poate că

merge un mers, stă o stare,

cuvântă un cuvânt

pentru că  nu merge,

nu stă şi nu cuvântă nimeni;

iar liniştea pe care-o las

se-ntinde strâmt-

-o dungă înceată pe sub ferestre.

 

Eu sunt în orice loc, afară de

casa din care am plecat.

Acolo cresc stăvilare înalte

şi apele seacă.

Iar eu de când mă ştiu nu mai sunt tânăr;

merg să-mi cumpăr

încă o casă

în care să aibă loc timpul.