D-lui Marcu Georgescu
Când ies din casă, intră în ea timpul;
când intru în casă, timpul
se-afundă în pereţi, ca un melc.
Mai sar insecte clare
şi se ascund în aer.
Mi-am făcut o altă casă, în care
timpul să intre când sunt acasă;
şi-aşa cunosc într-un fel
timpul.
În casa din care am plecat poate că
merge un mers, stă o stare,
cuvântă un cuvânt
pentru că nu merge,
nu stă şi nu cuvântă nimeni;
iar liniştea pe care-o las
se-ntinde strâmt-
-o dungă înceată pe sub ferestre.
Eu sunt în orice loc, afară de
casa din care am plecat.
Acolo cresc stăvilare înalte
şi apele seacă.
Iar eu de când mă ştiu nu mai sunt tânăr;
merg să-mi cumpăr
încă o casă
în care să aibă loc timpul.
June 24, 2011 at 08:43 |
La mulţi ani, spirală plutitoare (rotită spre Soare în mare) ! 🙂
LikeLike