Ora liberă de marţi ( 13 )

Noua zi de marţi se născuse parcă deja obosită şi dogoritoare. Luca nu se putea gândi la nimic şi adăsta doar pe marginea lucrurilor de făcut şi întâmplărilor neînsemnate ale zilei; oceanul interior -dacă există aşa ceva- părea să îşi ascundă mişcarea.

Simţind că nu e în stare nici de o plimbare pe jos, Luca se decise ca în ora liberă să meargă la muzeu şi chemă un taxi. Străzile erau aproape pustii; peste cinci minute Luca păşea pragul micii clădiri în care domnea mereu o răcoare subterană, cu totul alta decât cea din biroul cu aer condiţionat.

Ca multe alte muzee mici, şi cel al oraşului avea o secţie de istorie şi una de artă. Spre dezamăgirea lui Luca, la istorie era închis. Ar fi vrut să cerceteze mai atent lapidariul; poate – cine ştie?- ar fi văzut răsărind într-un cotlon al zilei lâncede una din acele pietre ale meodienilor. Un gând naiv, dar mecanic.

La secţia de artă era găzduită de câteva luni o expoziţie temporară, constând în vreo şapte-opt lucrări din secolul al XIX-lea ale unor artişti care pictaseră peisaje din oraş şi împrejurimi. Era a cincea sau a şasea oară când o vizita, părându-i-se firesc ca într-un muzeu lucrurile să nu se schimbe prea mult.

Luca se opri în cele din urmă în faţa unui tablou de la care reţinuse numele pictorului:  Dalibor Smrekovec. Tabloul înfăţişa un pâlc de arbori crescuţi din vârful conic al unui deal. De după culmea dealului răsărea sau apunea soarele. Luca privi îndelung peisajul şi abia atunci îi trecu prin minte -tot mecanic- că “soarele” din tablou ar putea să nu fie soare, ci o piatră. Cu un gest de robot, scoase telefonul mobil şi făcu o poză tabloului, felicitându-se pentru descoperire.

Simţea acum -dintr-o cauză nelămurită- nevoia să iasă din încăpere; mai avea chiar timp de o plimbare scurtă înainte de a se întoarce la serviciu. În spatele unei draperii, însă, Luca simţi o mişcare.

Dintotdeauna vrusese să vadă ce e în spatele draperiei; în copilărie curiozitatea era dublată de o teamă pe care acum nu ar fi putut să şi-o aducă aminte.

Acum nu mai era nimeni în jur; paznicul muzeului dormita undeva afară, iar Luca se îndreptă hotărât şi ridică încet draperia.

Din spatele ei îl privea un chip rotund, poate la fel de uimit ca şi al lui; nimeni altul decât Ioan Tiberiu Pop, cu rucsacul cu scule în spinare. Probabil că tocmai executase nişte reparaţii la instalaţia sanitară a muzeului.

-Bună ziua, domnu Luca. Ce răcoare îi aici la muzeu… Totdauna mi-o plăcut…

-Bună ziua, răspunse Luca încurcat, cu telefonul mobil încă în mână.

-Dacă vreţi să mereţi în oraş, poftiţi la mine în maşină, am gătat cu treaba…

Şi Luca se întoarse la serviciu în maşina roşie a lui Ioan Tiberiu Pop. O găsi nemaipomenit de confortabilă, cum sunt de obicei maşinile şi locuinţele oamenilor graşi. Pe bancheta din spate trona, ca de obicei, câinele lui Ioan Pop, întins pe burtă. Cu ocazia asta îi află şi numele: Patrocles.

-V-am văzut cu domnu profesor Georgescu, spuse Ioan Pop. Mi-o fost profesor la seral. Mare om, domnu Marcu Georgescu… Da eu mă ţineam tăt de prostii; spărgeam geamuri, mâzgăleam păreţii…

Luca îl privi intrigat de ideea că un elev la seral (unde ştia că, de obicei, îşi recuperează studiile oameni în toată firea) poate să spargă geamuri şi să mâzgălească pereţii. Însă îşi aduse aminte că niciodată nu-l crezuse în toate minţile pe simpaticul instalator, nici nu dăduse vreo valoare informativă spuselor sale; aceste gânduri îl liniştiră.

-L-aţi avut şi dumniavoastră profesor, nu ? continuă omuleţul.

-Nu, mărturisi contrariat Luca.

Ioan Pop îl privi bănuitor, ca şi când i-ar fi scăzut brusc încrederea în el. Dar apoi faţa i se lumină din nou şi ridică din umeri.

-Nu l-aţi avut profesor ? Asta e… Am ajuns, domnu Luca, s-aveţi o zi bună !

Şi Luca îi strânse mâna omuleţului, păşind apoi grăbit pe treptele clădirii de birouri.

 

( va urma )

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: