Ora liberă de marţi ( 12 )

-…Când eram copil – urmă profesorul – părinţii m-au dus pe valea unui pârâu de munte, pierdut printre calcare. M-au lăsat o vreme singur să mă joc în apă. Dacă, până în acea vreme, vedeam, descifram şi ascultam uimit poveştile altora, am simţit atunci că intru în propria mea poveste. Nu mă simţeam singur, deşi nu-i mai vedeam pe mama şi pe tata. Poate că mă urmăreau de undeva, ori poate că rămăseseră în lumea lor, ca pe o pagină întoarsă a unei cărţi. În apă şi pe maluri am găsit roci colorate, melci şi corali împietriţi, rămaşi dintr-o mare străveche. Pietrele culese atunci îmi populează şi azi rafturile. Eram fericit; le-am cules ca şi când le-aş fi smuls din curgerea lumii, din disoluţia în care stagnau şi le-aş fi oferit o şansă la eternitate. Pietrele rămâneau cu mine, urma să am grijă de ele; doar ştiam să am grijă de mine însumi. Copiii şi colecţionarii se cred veşnici. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că viaţa mea e doar o clipă în existenţa de milioane de ani a acelor pietre. Că, la rândul meu, sunt în viaţa lor doar un factor geologic care le-a mutat din valea unui pârâu pe un raft. Şi… cu toate astea, la vârsta mea încă mai strâng pietre şi alte lucruri. La urma urmei, nimeni nu ştie într-adevăr că moartea e ceva sigur. Poate că se va naşte cândva un om pe care moartea îl va ocoli; ceilalţi oameni vor fi desigur intrigaţi de acest fapt, deşi ei înşişi şi-au bazat vieţile pe ipoteza propriei nemuriri.

-Nu avem de unde şti că morţilor li s-a întâmplat ceva şi au trecut într-o altă stare, spuse Luca. Singura certitudine e că noi i-am pierdut pe ei. Poate că ei nu ne-au pierdut pe noi. Uneori îmi apare limpede că noi suntem cei care au plecat într-o altă lume, mereu mai opacă, avansând spre capătul contrarietăţii. Cine ştie? În această lume apar uneori necunoscuţi câştigaţi din neant; îi numim „copii”. Pentru noi, copiii sunt fiinţe tinere; de fapt noi suntem cei veniţi dintr-o lume mai tânără, iar ei poartă în fiinţa lor îmbătrânirea lumii şi apropierea de capăt. Cât de diferit, simplu şi senin mi se pare regnul vegetal… Plantele caută expresia, iar animalele – impresia. De aceea –contrar poate tradiţiei- am privit regnul vegetal ca pe un arhetip masculin, iar cel animal ca pe unul feminin, purtând în sine secundaritatea şi dualitatea. Vegetalul caută expresia unică, crescând în forme pe care le apropie de perfecţiune; însă fiinţa nu este niciodată cuprinsă în expresie, iar de aici rezultă multiplicarea infinită a formelor. Plantele se înmulţesc în virtutea acestui principiu. Copacul se defineşte prin pădure…

Luca tăcu o vreme, iar apoi îşi ridică privirea spre un trecător straniu printre ceilalţi. Era un bărbat destul de corpolent, îmbrăcat prea gros pentru ziua aceea. Barba castanie şi părul de la tâmple îi erau uşor încărunţite; avea figura blajină a unui preot de la ţară, cu o expresie în acelaşi timp visătoare şi preocupată. În mână ţinea o plasă de plastic, colorată strident, în contrast cu ţinuta lui mai degrabă ternă. Părea că, în felul lui, se grăbeşte undeva. Dar ceea ce îi părea ciudat lui Luca era faptul că simţea că acel om nu îl poate vedea, nici pe el, nici pe Marcu Georgescu şi poate nici terasa la care stau, de parcă ar realitatea lor ar fi fost mai puţin substanţială decât a străzii pe care păşea, a copacilor pe care îi privea şi a altor lucruri.

Cu această impresie de a fi fost mereu un fel de fantomă, Luca îşi dădu seama că ora liberă îi trecuse. Era deja în întârziere; îşi luă rămas bun de la profesor şi se grăbi în josul străzii, în urma omului cu plasa colorată. Parcă această grabă comună lor le apropia realităţile şi se simţi un pic mai liniştit.

( va urma )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: