Ora liberă de marţi ( 3 )

În acele clipe, Luca era curios să afle vârsta profesorului.

Dacă Marcu Georgescu ar fi vizitat casa familiei Marcu din 30 în 30 de ani, începând de la 11 ani, vârstele omeneşte posibile la care ar fi ajuns la uşa lor ar fi fost numere prime: 11, 41, 71, 101 şi chiar 131 de ani. Peste încă 30 de ani, 161=7 x 23, nemaifiind număr prim.

Însă dacă profesorul ar căutat familia Marcu la intervale de 20, apoi 30, apoi 40 de ani ş.a.m.d., vârstele lui ar fi fost iarăşi numere prime: 11 ani, 31, 61, 101, 151 de ani, şirul rupându-se la 201= 3 x 67. Poate că tatăl d-lui Georgescu îl dusese acolo şi la vârsta de un an ( 1 fiind totuşi, din motive mereu obscure pentru Luca, un număr neprim ), de la 1 la 11 ani fiind un interval de 10 ani…

Profesorul putea să aibă acum 61 sau 71 de ani, dacă de la 11 ani mai făcuse doar o singură vizită, gândi Luca. În ambele cazuri următoarea vizită a d-lui Georgescu s-ar putea produce la vârsta de 101 de ani.

-Nu m-am prea îngrijit de sănătate la viaţa mea, spuse profesorul, zâmbind jenat. La 30 de ani arătam ca de 40, iar acum probabil că arăt ca de o sută…

-Şi unul ? făcu Luca (o grosolănie, fireşte, însă Luca era doar un om obosit, care îşi spune uneori gândurile cu voce tare ca şi când ar fi singur într-un vis).

Marcu Georgescu zâmbi din nou, ca şi când ar fi vrut să-l scoată din încurcătură.

Între timp pe masă le sosiră ceştile de cafea.

– Vă rog să mă scuzaţi, spuse Luca, sunt foarte obosit şi mă mai ia gura pe dinainte. Uneori fac calcule mintale; se spune că mintea care calculează intră cumva în rezonanţă cu posibilităţile universului. Calculam ceva în legătură cu vizitele dvs. aici…

-Numerele, ca o plasă de prins peşti… replică Marcu. Însă oamenii îşi culeg din ea doar iluziile.

Luca îşi privi încă o dată ceasul, fără să se mai gândească la nimic.

-Sper să vă revăd cândva, d-le Georgescu. Azi am doar o oră liberă. Poate că, de fapt, e singura mea oră liberă din săptămână. Pentru mine e tot atât de lungă cât restul săptămânii. Poate că în ora asta sunt de fapt treaz şi în rest dorm sau invers… cert e că tot ce se întâmplă în acest timp e legat de ce se întâmplă în rest cam tot atât cât sunt visele legate de realitate.

Profesorul sorbi din cafea şi îşi aprinse pipa. Ca şi capătul bastonului, pipa avea forma neobişnuită a unui corn răsucit. Fumul – ca şi ochii lui Marcu Georgescu – părea să aibă o nuanţă verde.

La una din mese se mai aşezase cineva; păşise parcă pe nesimţite, ca o pisică. Scăpând atât de uşor auzului, personajul nu se putea sustrage vederii: i-ar fi sărit în ochi oricui. Era un tânăr cu plete roşcate şi barbă, cu o expresie tristă şi preocupată, îmbrăcat într-un costum vechi, cam mare. Pe masă întinsese o hartă şi nota ceva pe marginea ei, cu un capăt de creion.

( va urma )

Advertisements

One Response to “Ora liberă de marţi ( 3 )”

  1. bleu_ineffable Says:

    haha, si io calculasem varsta profesorului!
    Timp, vise, realitate… imi plac si detalile despre privire si despre pipa/baston, ma intriga 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: