Maculatură

Pe vremea când pionierii strângeau plante medicinale de pe coclauri şi aduceau la şcoală sticle goale şi maculatură – lucruri bune în felul lor – eram apăsat de onoarea şi responsabilitatea unui şnur galben de comandant de detaşament.

A fost pe-atunci o zi mare, când elevii din toată şcoala urmau să aducă la şcoală maculatura disponibilă. Eu şi ai mei eram în clasa a treia şi habar nu aveam cât de nepregătiţi eram pentru acel moment al adevărului.

Toată clasa de 36 de elevi, în frunte cu mine, comandantul de detaşament, am reuşit să strângem doar un fel de omuleţ de hârtie cam de înălţimea unuia din noi. Tovarăşa învăţătoare – comandant instructor – a fost de-a dreptul cătrănită; iar pe noi ne-au cuprins, firesc, ruşinea şi descurajarea.

După un scurt moment etic, tovarăşa comandant instructor m-a trimis în delegaţie la altă clasă ( detaşament de pionieri ) ca să văd mersul lucrurilor şi eventual să iau exemplu bun de împărtăşit colegilor pionieri.

Cu un nod în gât, m-am dus singur la uşa clasei aceleia , am bătut la uşă, am intrat şi m-am prezentat sobru, precizând scopul vizitei. Domnea acolo un soi de bucurie cuminte printre munţii de maculatură sortată pe categorii. Fetele – mai mari cu un an – mă priveau vesele şi mirate în timp ce roboteau precum pionierii de la televizor. Tovarăşa învăţătoare a lor mi-a comunicat amabil numărul kilogramelor de hârtie cântărite până atunci. Am ieşit apoi din clasă, întorcându-mă la pionierii mei cu un sentiment de demnitate a înfrângerii, care parcă nu m-a părăsit nici acum.

Un an mai târziu cotrobăiam pe ascuns prin maculatura strânsă în subsolul şcolii. Am extras de acolo un dicţionar de economie, un curs universitar de mecanică teoretică şi o carte pe care i-o dădusem unui coleg mai demult, de ziua lui.

Advertisements

3 Responses to “Maculatură”

  1. bleu_ineffable Says:

    Eu am o curiozitate:
    “o carte pe care i-o dădusem unui coleg mai demult, de ziua lui” –> ce carte era, iti amintesti? 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Era o carte de poveşti ruseşti, cu coperţi cartonate şi lucioase; faţă de cărţile de la noi, cele ruseşti pentru copii arătau somptuos.

      Basmele ruseşti semănau cu ale noastre, dar aveau şi ceva străin, apropiat de un principiu umed şi rece.

      Like

  2. Nautilus Says:

    Am aflat nişte noutăţi; pionierele harnice au acum cariere de succes, mai ales în “corporaţii” 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: