Temple şi victorii

“…Preoţii măsurau cu o funie dimensiunile viitorului templu, apoi săpau pământul de-a lungul acestor limite. Regele însuşi lua cu mâna sa o bucată de pământ amestecată cu paie într-un tipar de lemn şi îi da forma de bloc regulat, care era uscat la soare. Apoi el împingea o piatră mare, regulat cioplită, la temelia templului, sub care punea vase sparte, care figurau simbolic numele duşmanilor Egiptului şi ai faraonului ( se scrie dealtfel numele acestor duşmani pe vasele sparte ), apoi aşeza unele unelte de lucru, talismane şi, în fine, tablete cu numele faraonului şi data începerii clădirii. …”

( Constantin Daniel, “Arta egipteană şi civilizaţiile mediteraneene”, Ed. Meridiane, 1980 )

*

Oare sub temelia oricărui templu stau nume de duşmani vremelnici, ca nişte vase sparte ? Duşmani striviţi sub construcţia atemporală, care le e capăt, dincolo de care nu se mai pot reîntregi, îşi găsesc astfel înscrierea în eternitate ca perpetuu înfrânţi; baza templului se sprijină pe o victorie.

Ca şi când raportarea la viaţa veşnică e posibilă doar prin prisma efemerei lupte a vieţii.

Advertisements

6 Responses to “Temple şi victorii”

  1. impartebucurie Says:

    Pai vesnicia ar putea exista in lipsa efemerului?

    Like

  2. impartebucurie Says:

    In afara timpului, vesnicia si efemerul sunt doar doua capete ale unei sfori. N-ai sfoara daca n-ai ambele capete.

    Like

    • bleu_ineffable Says:

      Nu ti se pare ca existenta (noastra) reprezinta punctul de efemer din vesnicie – care de-altfel exista prin ea insasi? Desi considerati antinomici, eu vad cei doi termeni a fi putin diferiti fata de o pereche clasica de antonime absolute (ex. bine vs rau): daca Vesnicia exista prin ea insasi, Absolut, efemerul nu poate exista decat raportat la Etern.

      Like

  3. impartebucurie Says:

    Hehe, ce viziuni diferite. Mie mi se pare ca si vesnicia are nevoie de raportarea la efemer, asa cum “mai mare”-le are nevoie de raportarea la ceva “mai mic” ca sa existe. Dar admit ca e o idee recenta si oarecum relativizeaza absolutul. Cum e de fapt… cine stie?

    Like

  4. Nautilus Says:

    M-aş fi aşteptat ca Templul să înceapă de la infinit şi să se înalţe spre infinit; constrângerile prezentului să fie absente în logica eternităţii.

    Dar aceasta este, ca şi matematica, ceea ce se cheamă o reminiscenţă. Nu avem parte de aşa ceva în mod concret.

    Ne amintim foarte mult ( ne amintim infinitul), ne dorim foarte puţin (doar supravieţuirea, dacă e să fim oneşti ) iar asta e tragic.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: