Disco ’80

Mă întorceam cu tata de la gară. Era o noapte neagră, spre dimineaţă, toamna târziu; ţin minte că era foarte întuneric, deci becurile străzii trebuie să fi fost stinse. Bagajele duse de tata erau grele şi, din când în când, se mai oprea să se odihnească.

Am mers aşa o bucată de drum, până am văzut ceva care m-a lăsat cu gura căscată: la o fereastră – singura de pe stradă – era lumină şi se vedeau mari umbrele unor tineri mişcându-se într-o transă mecanică. O petrecere de majorat, probabil, ca atâtea altele. Auzeam atunci prima dată şi ritmurile italo-disco; ceva, desigur, foarte nou pentru un copil.

Ceva mai încolo de fereastră tata s-a oprit cu bagajele, iar eu m-am întors să mai privesc acei tineri roboţi bizari, cărora parcă nu le păsa de nimic şi se simţeau perfect în legea lor electrică. I-a privit şi tata, uimit, cu un amestec parcă echidistant de aprobare şi dezaprobare; a zis ceva pentru sine – şi am mers mai departe.

De atunci, însă, lumea mi-a fost alta. N-am mai auzit multă vreme muzica disco, dar ştiam că lumea nu e aşa cum pare – şi asta pentru că noaptea spre dimineaţă, undeva, tineri sau umbre dansează ca roboţii băgaţi în priză. Şi nu-i vede nimeni decât dacă vine dinspre gară, cu trenul de noapte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: