Salamandre

“Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră a vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.

Iată-o pasere măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.”

( Vasile Alecsandri – “La gura sobei” )

*

Există mereu fiinţări mai intense decât des-fiinţarea, trupuri pe care căldura nu le desface în atomi şi nu le dizolvă în plasmă.

Poate că jocul vieţii e decis într-o luptă de salamandre, făpturi ale focului care naşte sau topeşte formele materiei. Fulgurarea salamandrelor ne apare rar, în vise, în poveştile spuse de magi, ori în flăcările căminului.

Trăind dincolo de orice stabilitate materială, salamandrele se sustrag şi cadrelor logicii; vor rămâne mereu în basm.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: